Administrator
Data inscrierii: 20/Iul/2007
Mesaje: 834
|
|
Budismul este una din religiile cele mai raspandite, dar mai ales in Tibet, India, China, Birmania, Mongolia, Japonia si Rusia. Budismul a aparut acum 2500 de ani. Invatatura budista se adresa tuturor carora cautau sa se elibereze de oranduirea bazate pe caste, de puterea brahmanilor care consfinteau aceasta oranduire. Propavaduitorii budismului sustineau egalitatea oamenilor in fata zeilor. Confirm invataturii lor, fiecare om, indiferent de casta din care facea parte, poate dobandi "fericirea suprema". Aceasta invatatura atragea multi adepti, mai ales din randurile sclavilor. Dar in loc sa indemne la lupta, pentru instaurarea adevaratei egalitati, pentru organizarea vietii, budismul propavaduia smerenia, renuntarea la toate placerile vietii. Una din bazele budismului este invatatura sa despre suferinta, care sustine ca in viata totul este suferinta: nasterea omului, intreaga lui viata si moartea sunt intovarasite de boli si lipsuri, intr-un cuvant numai suferinte. Nenorocirea consta in fapul, sustine budismul, ca oamenii cauta sa dobandeasca bunurile pamantesti, ca sunt legati de viata. Ca sa eviti suferintele, trebuie sa renunti la placerile vietii, fiindca ele dau nastere la suferinta. Chemandu-i pe oameni sa renunte la placerile vietii, budismul afirma ca dorinta de a trai mai bine naste suferinta; prin insusi acest fapt el proclama zadarnicia tuturor eforturilor indreptate spre înfăptuirea fericirii pe pamant.
Cui ii foloseste insa aceasta invatatura? Ea foloseste exploatatorilor care au facut din budism o arma a lor. Condamnand masele populare la lipsuri in viata de pe pamant, aceasta invatatura cheama masele la smerenie si le fagaduieste o fericire mare dupa moarte. Daca omul a suportat cu rabdare si fara sa cranceasca toate greutatile vietii, atunci, sufletul lui, independent de casta din care face parte omul, se va reincarna tot intr-un om, de asta data fericit si norocos, ori va nimeri chiar in rai si treptat va ajunge la fericirea suprema - nirvana - adica la linistea si pacea vesnica.
In fiecare manastire budista exista un "Buda viu" - un Hofo. Acest Hofo este considerat intruchiparea celui de sus pe pamant, si atunci cand moare, sufletul lui nemuritor trece intr-un copil care s-a nascut chiar in clipa mortii batranului Hofo. In felul acesta apare un nou Hofo. Daca insa, in momentul existentei sale pamantesti omul protesteaza si se razvrateste, daca viata pe care a dus-o nu corespunde cerintelor budiste, atunci in viata viitoare sufletul lui va trece intr-un sarpe, intr-o planta sau intr-o insecta. Astfel, indemnand oamenii sa nu se impotriveasca raului, invatatura budista abatea masele populare de la lupta pentru imbunatatirea vietii lor. Se intelege ca aceasta invatatura era pe placul claselor stapanitoare ale societatii. |
|
|
